Architeaching entrance



Main Menu

Architeaching Facebook Page

button

Software for the project

Architeaching LMS

Now on Architeaching...

We have 233 guests online

Traffic analysis

Today14
Yesterday50
Week120
Month785
All106046

Disclaimer&visual identity 2013

Definitii si echivalente ale termenilor arhitecturali

There are 290 entries in this glossary.
Search for glossary terms (regular expression allowed)
Begins with Contains Exact term Sounds like Tick to search all glossaries
All A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V X Z
Term Definition
NAOS
  1. Parte principala a unei biserici, situata in mijlocul cladirii, intre altar si pronaos; nava. – Din ngr. naos.

  2. Incapere a unui templu antic, unde se afla statuia divinitatii.

  3. In bisericile ortodoxe, incapere centrala destinata cultului, unitara din punct de vedere liturgic cu altarul, dar separata de acesta prin tampla sau iconostas; de plan patrulater, deseori amplificat cu abside laterale (la planurile triconc si treflat), el dobandeste si forme circulare sau elipsoidale in perioada neoclasicului; boltiti uneori in semicilindru, mai adesea naosul este boltit cu o calota semisferica suspendata pe o turla sau sustinuta direct de arcurile mari prin intermediul pandantivilor.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

NARTEX
  1. In arhitectura crestina veche: Vestibul al unei bazilici. In arhitectura bizantina: pronaos. - Din fr. narthex.

  2. Portic cu un singur etaj situat in fata navei bisericii, care inlocuieste din secolul V dupa Hristos atriumul la bisericile crestine. In Evul Mediu nartexul desemna coridorul plasat transversal, fata de axul bisericii, inchis sau avand forma de portic, situat la intrarea in corpul principal si separat de nava printr-un zid. Daca nartexul este situat in exteriorul zidului de fatada se numeste exonartex, iar in interior endonartex. Nartex este sinonim cu cuvantul pronaos.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

NAVA
  1. Parte a unei biserici de plan dreptunghiular, cuprinsa intre sanctuar si intrare. Acest spatiu poate fi unitar, in cazul unei biserici - sala, sau compartimentat: in cazul unei bazilici. In cazul bisericilor ortodoxe nava este compartimentata de obicei in naos, pronaos si uneori, pritvor (sau exonartex). Denumirea de nava este legata de imaginea simbolica a bisericii - corabie, de aici derivand folosirea termenului de "nava" pentru a desemna o biserica ortodoxa de plan dreptunghiular. – Din fr. nave, lat. navis, it. nave.

  2. Spatiul interior, necompartimentat al unei biserici de plan dreptunghiular, cuprins intre fatada sau turnul vestic si sanctuar; sinonim cu naos la tipul de biserica - sala; este elementul principal al unei biserici romanice sau gotice; ea poate fi unica (bisericile - sala) sau poate fi multiplicata la bisericile de tip bazilical; in acest caz, spatiul interior este impartit in mai multe nave prin aliniamente de coloane sau stalpi; in centru se afla nava centrala sau principala, de o parte si de alta aflandu-se navele laterale, colaterale sau secundare; nava dispusa transversal, perpendicular pe axul longitidinal al unei bazilici dandu-i in plan forma de cruce, se numeste transept.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

NECROPOLA
  1. In antichitate: Complex de morminte sub forma de bolti subterane sau constructii la suprafata solului. Ansamblu de monumente funerare. Cripta. Cavou. - Din fr. necropole.

  2. Spatiu dintr-o biserica, rezervat inmormantarilor.

  3. Teritoriu rezervat ingroparii mortilor si prin aceasta teritoriu cu valente sacrale. Necropole exista din preistorie si pana in prezent, denumirea lor moderna fiind in limba romana cimitir. Necropolele erau de doua feluri: a) de incineratie b) de inhumatie.

Sursa: DEX, Dictionar enciclopedic

NERVURA
  1. Element constructiv de sustinere alcatuit din piese lungi de piatra sau de ceramica si care intra in compunerea scheletului unei bolti gotice fie pentru crucea de ogive, fie pentru reteaua boltilor stelate caracteristica goticului tarziu. Initial masive si cu profile simple, nervurile au evoluat spre profile complicate si s-au subtiat tot mai mult, rolul lor devenind prevalent decorativ in faza tarzie a goticului.

  2. In arhitectura gotica element profilat, cioplit in piatra, alcatuit din boltari, facand parte integranta din structura boltilor; pe scheletul alcatuit din nervuri se sprijina panzele de bolta.

  3. Element structural sau ornamental, formand un fel de creasta (coasta), asemanator nervurilor gotice, folosit in arhitectura moderna si in artele decorative, cu scopul maririi rezistentei unor materiale.

  4. Fiecare dintre mulurile care formeaza osatura unei bolti (gotice sau romanice); mulura care contureaza si decoreaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc.

  5. Grinda de beton armat turnata o data cu planseul si servind la intarirea acestuia.

  6. Retea de dungi de alta culoare decat fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafete. La singular, fiecare dintre dungile care formeaza aceasta retea.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

NISA
  1. Adancitura dreptunghiulara, in forma de arcada etc. lasata in mod special intr-un zid, in peretele unei sobe, la o mobila etc., in care de obicei se aseaza obiecte decorative, obiecte de uz casnic etc.; firida. - Din fr. niche.

  2. Spatiu de dimensiuni mici sau relativ reduse in raport cu cel al unei incaperi sau cu suprafata unui zid, rezervat in grosimea unui perete, cu rol functional sau decorativ, prin crearea unui ritm special pe fatade. In general nisa este plasata la o anumita inaltime deasupra solului.

  3. Intrand amenajat pe o latura a unei incaperi, care serveste ca anexa a unei camere de locuit.

  4. Constructie speciala in forma de dulap sau de camera, cu peretii de sticla, legata de un cos de evacuare si folosita in laboratoare pentru lucrul cu substante care emana gaze vatamatoare.

Sursa: DEX

NIVEL
  1. Fiecare dintre planurile orizontale suprapuse care alcatuiesc un edificiu construit pe verticala, de la subsol pana la mansarda sau pod. - Din nivela (derivat regresiv), cf. fr. niveau

  2. Fiecare dintre partile unei cladiri situate intre planseuri.

  3. Totalitate a incaperilor de pe acelasi planseu al unei cladiri; cat; etaj.

Sursa: DEX

STILUL NEOGOTIC
  1. Stil in arhitectura si arta care reevalueaza goticul si prelucreaza formal elementele lui decorative. - Din fr. neo-gothique.

  2. Stil international in arhitectura si artele decorative, aparut ca o varianta a istorismului caracteristic secolului XIX. Se manifesta prin imitarea decoratiei si posibilitatilor de expresie specifice vechiului stil gotic medieval.

  3. Stil in arhitectura si in artele decorative europene, initial in Marea Britanie (H. Walpole, J. Wyatt, A.W.N. Pugin, Th. Rickman), in Franta (E.E. Viollet-le-Duc) si in Italia (P. Selvatico, C. Boito), de la sfarsitul secolului XVIII si din secolul XIX, care consta in reevaluarea goticului si in prelucrarea formala a elementelor lui de decoratie.

Sursa: DEX, Dictionar de arta, Dictionar enciclopedic

Glossary 2.7 uses technologies including PHP and SQL