Architeaching entrance



Main Menu

Architeaching Facebook Page

button

Software for the project

Architeaching LMS

Now on Architeaching...

We have 41 guests online

Traffic analysis

Today17
Yesterday64
Week287
Month1014
All118208

Disclaimer&visual identity 2013

Definitii si echivalente ale termenilor arhitecturali

There are 290 entries in this glossary.
Search for glossary terms (regular expression allowed)
Begins with Contains Exact term Sounds like Tick to search all glossaries
All A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V X Z
Page:  1 2 Next »
Term Definition
MANSARDA
  1. Spatiu de locuit situat la nivelul acoperisurilor inalte cu panta franta, compartimentat in una sau mai multe incaperi, bine luminate, al caror plafon este adesea inclinat, urmand linia sarpantei invelitorii. Denumirea provine de la numele arhitectului francez Francois Mansart (1598-1666). Arhitectul nu a fost primul in istorie care a folosit spatiul in acest mod, dar pe el a fost cel care a popularizat acest tip de acoperis, pana cand mansarda a ajuns sa fie definita dupa acest nume.

  2. Pod de casa cu acoperisul frant, care permite amenajarea unor camere de locuit ale caror ferestre sunt un fel de lucarne mai mari. In tara noastra, mansarda apare pentru prima data in Transilvania in sec. XVIII, in cadrul arhitecturii baroce (palatul Banffy).

  3. Incapere sau ansamblu de incaperi locuibile, asezate imediat sub acoperis (avand tavanul si peretii oblici si neregulati); etaj situat imediat sub acoperisul unei cladiri.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MASCARON
  1. Element decorativ folosit in arhitectura, la obiecte de mobilier etc., care reprezinta un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei in relief. - Din fr. mascaron.

  2. Ornament pictat sau sculptat in relief (format dintr-un cap de om sau de animal, uneori reprezentat fantezist, adesea inconjurat de frunzis), folosit in arhitectura pe cheile de bolta, pe console, capiteluri etc.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MATRITA
  1. Unealta in care s-a executat negativul formei care urmeaza sa fie data unui material prin deformare plastica sub presiune. - Din germ. Matrize.

  2. In sculptura, negativ, luat dupa un original, de regula modelat in lut, ceara etc. si pregatit pentru turnarea originalului intr-un material definitiv.

  3. verb. A prelucra un material prin deformare plastica, cu ajutorul unei matrite.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MEANDRU
  1. Motiv ornamental, sculptat sau pictat, format din linii frante sau curbe, sugerand stilizarea unor valuri de apa. - Din fr. meandre.

  2. Motiv ornamental continuu, uneori in relief, format din linii incrucisate sau frante, care se intersecteaza in unghiuri drepte. Frecvent folosit in arhitectura greaca si neoclasica, la decorarea plafoanelor si fatadelor.

  3. Ornament alcatuit din linii drepte care urmeaza un traseu frant in unghiuri drepte, cu aspect de carlige care se intrepatrund; meandrul spiral si meandrul in val sunt variante constituite din linii curbe urmand un traseu sinuos.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MEDALION
  1. Motiv decorativ inscris intr-un catus oval sau eliptic, folosit in arhitectura, mobilier etc. si cuprinzand un basorelief, o inscriptie, un portret etc. - Din fr. medaillon

  2. In pictura murala bisericeasca apare in frize sau succesiuni verticale, delimitand in cadrul unor figuri geometrice circulare, imaginile unor personaje (sfinti), a unor scene sau simboluri.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

METOPA
  1. Spatiu dintre triglifele frizei unui templu doric, inchis cu o placa de piatra neteda sau decorata cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. metope, lat. metopa.

  2. Placa de piatra sau teracota de forma rectangulara, care in alternanta cu triglifa, formeaza friza ordinului doric, avand de obicei o decoratie in relief sau pictata.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MODEL
  1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. Reprezentare in mic a unui obiect; macheta. Tipul unui obiect confectionat. Obiect care, imprimat intr-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. - Din fr. modele, it. modello.

  2. Prototip sau macheta, ca versiune identica sau mai mica a unei lucrari care, aprobata de beneficiar, urmeaza ar fi transpusa intr-un material definitiv.

  3. Obiect real care, sub pretextul documentarii, serveste reproducerii cat mai exacte a aparentei, in formularea didactica.

  4. Motiv plastic preluat din contextul in care s-a integrat organic, si introdus, fara modificari, intr-un context nou.

  5. Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MODELAJ
  1. Reproducere plastica a unor obiecte. Confectionarea de modele pentru turnatorie. - Din fr. modelage.

  2. Prelucrarea artistica a unor materiale maleabile, in primul rand a lutului.

  3. Tip de activitate de atelier pentru exersarea inteligentei artistice a mainilor.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MODELARE
  1. Actiunea de a modela si rezultatul ei; modelaj. A executa ceva dupa un anumit model; a da o anumita forma unui material plastic sau adus in stare plastica; a da materialului forma dorita. - Din fr. modeler, it. modellare.

  2. A prelucra prin framantare pentru a aduce la forma dorita. A executa intr-un material plastic modelul unei lucrari de sculptura. A face modele pentru turnatorie.

  3. Tehnica de redare sau tratare expresiva a tridimensionalitatii prin forme in spatiu, adica prin volum, relief; opusa sculpturii propriu zise. Sugerarea tridimensionalitatii pe o suprafata este posibila prin contraste sau treceri valorice progresive ale aceleiasi culori, prin linii dozatecantitativ sau ca grosime, pentru a sugera diferite valori de inchis-deschis.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MONOCROMIE
  1. Procedeu de pictura sau de tipar care consta in folosirea unei singure culori; utilizare a valorilor aceleiasi culori obtinute prin amestec, de fiecare data in alte cantitati, cu alb, cu negru sau cenusiu. - Din fr. monochromie.

  2. Reproducere intr-o singura culoare.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MONOLIT
  1. Care consta dintr-un singur bloc de piatra. Monument sau element de constructie alcatuit dintr-un bloc unic de piatra. - Din fr. monolithe.

  2. Denumirea se refera la orice sculptura de mari dimensiuni realizata in intregime dintr-un singur bloc de piatra, granit, marmura etc.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MONTANT
  1. Bara de lemn sau de metal care se asaza vertical intr-o constructie sau intr-un ansamblu tehnic si care serveste ca piesa de sustinere sau de intarire. – Din fr. montant.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MONUMENT
  1. Sculptura de for public sau constructie ridicata in amintirea unui eveniment, a unei personalitati. Din lat.monumentum - evocator, de importanta deosebita.

  2. Sculptura de exterior de mari dimensiuni, ansamblu statuar-arhitectonic la realizarea caruia intervine colaborarea dintre sculptor si arhitect. Exista diverse tipuri de monumente (comemorative, funerare, de arhitectura, istorice etc.).

  3. Opera de sculptura sau de arhitectura destinata sa perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalitati remarcabile; constructie arhitectonica de proportii mari sau de o deosebita valoare.

  4. Constructie arhitectonica care se impune prin valoare sau prin proportiile sale.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

MORTAR
  1. Conglomerat artificial cu compozitie diferita, de nisip de diferite dimensiuni, pietris maruntit, uneori cioburi mici de caramida, granule de carbune, legate intre ele cu ajutorul unui liant (var, ciment, amestecate cu apa). Mortarul este necesar pentru legarea si stabilizarea pieselor care alcatuiesc materialul de constructie al unui edificiu. – Din lat. mortarium.

  2. Material de constructie constituit dintr-un amestec de var, nisip, apa, ciment sau ipsos etc., care se foloseste ca element de legatura intre materiale de constructie solide.

Sursa: DEX

MOZAIC
  1. Procedeu tehnic specific artei murale, in care opera este constituita din mici fragmente cubice sau prismatice de materiale dure, divers colorate, fixate laolalta cu ajutorul cimentului. Mozaicurile pot fi pavimentale sau parietale, prevazute pentru interior sau exterior etc. – Din fr. mosaique.

    • Tehnica de arta murala care asambleaza intr-un tot compozitional armonios bucatele mici de materiale colorate de acelasi fel sau diferite, durabile, cu un liant special, pe suprafata peretului (parietal) sau a pardoselei (pavimental).

    • Lucrare de arta decorativa executata in aceasta tehnica.

  2. Lucrare de tehnica decorativa, care consta in asamblarea artistica a unor bucati mici de marmura, de ceramica, de sticla, de smalt etc. de diferite culori, lipite intre ele cu mortar sau cu mastic.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

Page:  1 2 Next »
Glossary 2.7 uses technologies including PHP and SQL