Architeaching entrance



Main Menu

Architeaching Facebook Page

button

Software for the project

Architeaching LMS

Now on Architeaching...

We have 136 guests online

Traffic analysis

Today46
Yesterday51
Week46
Month1386
All114745

Disclaimer&visual identity 2013

Definitii si echivalente ale termenilor arhitecturali

There are 290 entries in this glossary.
Search for glossary terms (regular expression allowed)
Begins with Contains Exact term Sounds like Tick to search all glossaries
All A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V X Z
Term Definition
gama
  1. Serie de tonuri si de culori dispuse intr-o succesiune armonioasa. - Din fr. gamme.

  2. Suita de nuante, tente rupte, degradeuri sau griuri care, desfasurate intr-un spatiu plastic, intra in acord prin analogia lor cromatica. Gama simpla: dezvoltarile unei singure culori, eventual principale, desfasurata prin nuantare, rupere (grizare), degradare. Gama compusa: seria dezvoltarilor a cel putin doua tente opuse, una fiind dominanta.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

GEMINAT
  1. Care formeaza o pereche; dispus in perechi; imperecheat. - Din fr. gemine, lat. geminatus.

  2. Adjectiv folosit la plural, aplicat unor elemente de arhitectura identice, care sunt situate alaturat: coloane geminate, arce geminate etc.

Sursa: DEX

Glaf

Glaf – 1. Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2. Element de construcție din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptușirea părții inferioare a golului unei ferestre. 3. Muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete; pervaz, (pop.) prichici.

GLASVAND
  1. Perete interior alcatuit din panouri de sticla montate pe un cadru de lemn sau de metal. - Din germ. Glaswand.

  2. Cadru vitrat alcatuit din o rama de lemn comparimentata, cu ochiuri de sticla, cu parti fixe si batanti mobili, inlocuind cu totul un perete, sau cea mai mare parte a sa.

  3. Usa plianta, cu geamuri, care separa doua incaperi.

Sursa: DEX

Gotic Stil
  1. Stil arhitectural aparut in secolul XII in Europa occidentala, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice inalte si zvelte, prin arcuri si bolti ogivale, prin contraforturi, prin vitralii si prin numarul mare de sculpturi in piatra. Arta gotica = forma de arta raspandita in Europa incepand din secolul XII.

    (Construit) in stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

  2. Denumirea tardiva a stilului, care in secolul XII a luat locul stilului romanic in Europa Occidentala si in Europa Centrala. Perioada de maxima inflorire se situeaza in secolul XIII-XIV, dar se manifesta pana in secolul XVI. Baza stilului gotic consta in sistemul elastic al constructiilor in care greutatea boltelor este preluata de un schelet bazat pe incrucisarea de ogive si pe contraforti, fie direct, fie prin intermediul arcelor butante. Elemente gotice se intalnesc si în arhitectura Moldovei medievale, in special in decoratia portalurilor.

Sursa: DEX, Dctionar de arta

GRAFICA
  1. Ramura a artei plastice la baza careia se afla desenul de sine statator si care foloseste diverse procedee tehnice si diferite materiale. - Din fr. graphique.

  2. Denumire generica sub care sunt reunite mai multe tehnici al caror mijloc principal de expresie este linia: foloseste drept suport hartia de diferite calitati, fara nici o preparatie prealabila (se umezeste usor doar in cazul imprimarii de pe placa metalica: dupa destinatie, exista de sevalet - desenul si gravura, de carte, aplicata).

Sursa: DEX, Dictionar de arta

GRAVURA
  1. Rezultatul actiunii de a grava - A sapa o imagine, ornamente, litere etc. intr-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obtine un cliseu de imprimare sau in scop decorativ. - Din fr. graver.

  2. Arta multiplicarii prin imprimarea dupa o placa de lemn, linoleum, metal etc. numita tatrita.

  3. Ansamblu de tehnici si procedee tehnologice prin care se fixeaza pe placa negativul sau pozitivul desenului in vederea imprimarii lui pe hartie, carton etc.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

GRINDA
  1. Element de constructie din lemn, otel, beton armat etc., cu lungimea mare in raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistentei unei constructii. – Din sl. grenda.

  2. Bucata de lemn, piatra sau metal, de sectiune rectangulara, care fiind plasata orizontal primeste si repartizeaza fortele de descarcare ale zidariei de deasupra ei in mod egal pe intreaga sa suprafata.

  3. Element de constructie (din lemn, beton armat, otel), avand lungimea mai mare in raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o constructie, serveste drept piesa de rezistenta.

Sursa: DEX

GROPNITA
  1. Termen generic pentru spatiul rezervat intr-o biserica mormintelor. - Din bg. grobnica (influentat de groapa).

  2. Cavou, cripta, mormant sau cimitir situate langa o biserica.

  3. In arhitectura bisericilor moldovenesti, incapere boltita, intre naos si pronaos (narthex), destinata mormintelor ctitorilor. Uneori este mai scunda decat restul bisericii, avand la nivelul superior o alta incapere, pentru depozitarea obiectelor mai rar utilizate in cult, numita curent tainita. Apare doar la biserici de manastire, ctitorii voievodale - numai domnii aveau privilegiul unei asemenea inhumari; unic este cazul de la Humor, unde ctitor a fost boierul Teodor Bubuiog, care a si fost inmormantat in gropnita.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

Glossary 2.7 uses technologies including PHP and SQL