Architeaching entrance



Main Menu

Architeaching Facebook Page

button

Software for the project

Architeaching LMS

Now on Architeaching...

We have 184 guests online

Traffic analysis

Today17
Yesterday51
Week17
Month1357
All114716

Disclaimer&visual identity 2013

Definitii si echivalente ale termenilor arhitecturali

There are 290 entries in this glossary.
Search for glossary terms (regular expression allowed)
Begins with Contains Exact term Sounds like Tick to search all glossaries
All A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V X Z
Page:  « Prev 1 2 3 4 5... Next »
Term Definition
BAZILICA
  1. Biserica romano-catolica medievala, in forma de dreptunghi, impartita in interior in trei parti prin siruri de coloane; azi, nume dat unei biserici sau unei catedrale impunatoare.- Din fr. basilique, lat. basilica.

  2. La romani, edificiu public cu interiorul impartit, prin siruri de coloane, in trei sau in cinci parti.

  3. Tip de edificiu roman civil, servind ca spatiu de intrunire, comercial sau ca loc pentru sedintele tribunalului. Consta dintr-o sala dreptunghiulara prevazuta in axul uneia dintre laturi cu o absida proeminenta. Incepand cu secolul IV dupa Hristos, bazilicile au inceput sa fie folosite in calitate de biserici crestine, absida fiind mutata de pe latura lunga pe latura scurta, estica a cladirii, unde ea adaposteste altarul.

COMPLETARI

In evul mediu, biserica de plan dreptunghiular alungit, formata din una sau mai multe - intre trei si cinci - nave dispuse in sens longitudinal, separate de arcade pe coloane sau stalpi, si avand la rasarit o absida, eventual si absidiole. Bazilica cu o singura nava se mai numeste si biserica. In Transilvania in secolul XIII intalnim frecvent acest tip de plan, cu o sala tavanita si o absida boltita cu conca, uneori aparand si un cor scurt (doar o travee). Ex: Calnic, Homorod. Sub influenta arhitecturii cisterciene, absida pate fi patrata, boltita in cruce pe ogive. Ex: Strei. La vest poate aparea un turn-clopotnita. Ex: Santamaria-Orlea. In secolele XIV si XV absida devine poligonala, corul este un element obligatoriu iar boltirea se face pe retea de nervuri. Ex: bisericile reforrnate din Dej si Cluj. Bazilica a influentat si arhitectura cnezatelor romanesti. Ex: Lesnic, Ribita, Lupsa. Bazilica cu mai multe nave este definitorie pentru planul bazilical. Ea se compune dintr-o nava centrala inalta si doua sau patru colaterale, mai scunde. Nava centrala se incheie cu absida altarului, navele laterale, uneori , cu absidiole. Intre absida altarului si nava se poate interpune corul si un transept. Deasupra navelor laterale pot exista tribune care comunica prin triforiu cu nava centrala. La vest pot exista unul sau doua turnuri si o tribuna. Ex: Alba-Iulia (secolul XI – cercetari arheologice), Cisnadioara, Acas, Herina, Carta (secolul XIII), Sf. Maria din Sibiu (secolul XIV). Biserica hala este varianta preferata in goticul tarziu; caracteristice sunt inaltimea egala a navelor, absida poligonala, corul foarte lung (2-5 travee) si boltirea in retea. Ex: Sebes, Biserica Neagra din Brasov, Sf. Mihail din Cluj (secolul XIV), biserica evanghelica din Biertan (secolul XV).

Sursa: DEX, Dictionar de arta, Dictionar enciclopedic

BELVEDERE
  1. Pavilion sau terasa acoperita, situata pe un loc ridicat deasupra unei cladiri, care permite o privire larga asupra imprejurimilor. Punct de belvedere = punct, de obicei situat la inaltime, folosit pentru observarea privelistii. - Din fr. belvedere.

  2. Loc special amenajat sau constructie independenta (pavilion, chiosc, foisor etc.) amplasat in puncte care ofera o deschidere agreabila, spre peisaj, gandit ca spatiu de odihna si reculegere.

Sursa: DEX, Dictionar enciclopedic

BOLNITA
  1. (Invechit) Denumire data constructiilor care adaposteau un spital, un azil, sau chiliilor in care erau ingrijiti bolnavii si care functionau pe langa manastiri si, prin extensie, paracliselor acestor institutii. - Din sl. bolinica.

  2. (Azi) Biserica mica pe langa o catedrala (episcopala).

  3. (La manastiri) Incapere boltita (intr-o parte a paraclisului) in care se pastreaza, asezate la rand, craniile mortilor dupa dezgropare; cripta.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

BOLTA
  1. Parte constructiva destinata sa acopere un spatiu, realizata cu elemente rezultate din translarea unor arce cu trasee diferite, sprijinita pe cel putin doi pereti laterali. Elementele constitutive poarta denumirea de boltari. Conform tipologiei exista bolti simple, realizate prin translarea in spatiu a unui arc: bolta in plin cintru, bolta in leagan sau bolti semicilindrice, bolta in jumatate de sfera (cupola), in sfert de sfera (conica) etc. Boltile compuse sau complexe, se obtin prin combinarea de tipuri diferite de arce sau chiar a unor bolti simple: exista bolta manastireasca, bolta in ogiva, bolta in fagure, bolta in evantai, bolta cu penetratii etc.

Greutatea proprie este transmisa unor puncte de sprijin izolate (coloane, stalpi) sau unui zid continuu; exercita presiuni atat verticale (preluate de punctele de sprijin) cat si laterale, ceea ce face necesara consolidarea suplimentara (contraforti, arce dublou).

  1. Zidarie sau constructie cu partea superioara arcuita in forma de semicerc sau numai bombata in sus.

  2. Incapere, gang sau galerie subterana cu tavanul arcuit.

  3. Element de constructie cu suprafete curbe si cu suprafata inferioara bombata in sus, care acopera in intregime un spatiu, o incapere, o cladire etc. sau constituie elementul principal de rezistenta al unei constructii

  4. Element de constructie cu intradosul concav, realizat din caramida, blocuri de piatra, beton, beton armat, destinat sa acopere un spatiu sau sa preia sarcina unui pod transmitand-o unui zid continuu sau unor puncte de reazem izolate. Pot fi simple (semicilindrice, in leagan, in sfert de cilindru, semicupola, á vela, in dubla curba) si compuse (in cruce, in muchii, in cruce pe ogive, pe nervuri, manastireasca, cu penetratii, moldoveneasca).

BOLTA MOLDOVENEASCA
  1. Sistem de boltire folosit in arhitectura religioasa din Moldova in secolele XV - XVII. Potrivit acestui sistem deasupra pandantivelor, care fac trecerea de la planul patrat al arcelor mari la planul circular al turlei, este construit un inel de tambur in interiorul caruia sunt dispuse patru arce diagonale ale caror nasteri se afla, in proiectie verticala, deasupra cheilor arcelor mari. Prin acest sistem de boltire se obtine o reducere substantiala a diametrului si greutatii tamburului si cupolei turlei bisericilor. Apare pentru prima data la Patrauti.

Sursa: Dictionar de arta, Dictionar enciclopedic

BOLTAR
  1. Fiecare dintre bucatile de piatra sau de beton, avand forme speciale, din care se executa o bolta sau un arc. - Din bolta + suf. -ar.

  2. Bloc de piatra special prelucrat pentru a construi un arc sau o bolta, forma fiind dictata de pozitia sa in traseul arcuit (intrados curb, fete laterale taiate inclinat). Daca una din fetele boltarului este vizibila, ea poate fi decorata in relief. Boltarii pot fi realizati si din pietre variat colorate, cu muchiile taiate ondulat sau in alte trasee decorative (procedeu al arhitecturii islamice, intalnit in mod exceptional si in Tara Romaneasca in secolul XVI).

Sursa: DEX, Dictionar de arta

BOSAJ
  1. Proeminenta regulata pe suprafata unei piese, care serveste ca reazem pentru alta piesa. - Din fr. bossage.

  2. Suprafata pietrelor unei zidarii, aflata in relief fata de paramentul zidului.

  3. Tip de parament realizat din blocuri de piatra egale ca dimensiuni, puse in asize regulate, a caror latura frontala este tratata in relief, in maniere diferite. Exista bosajul "in diamant", bosajul "rotunjit", bosajul de forma "rustica" etc.

Sursa: DEX, Dictionar tehnic

BOVINDOU
  1. Iesitura pe fatada unei cladiri, ca un balconas inchis, prevazuta cu una sau cu mai multe ferestre.

  2. Tip de fereastra care iese in rezalit fata de planul zidului, sprijinita spre exterior pe console, pe o coloana sau pe prelungirile barnelor care alcatuiesc suportul pavimentului incaperii careia ii corespunde si al carui spatiu il prelungeste spre exterior.

  3. Nisa care prelungeste spre exterior o camera.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

BRANCOVENESC
  1. Care apartine epocii lui Brancoveanu.

  2. Arta brancoveneasca = denumire data creatiei artistice din Tara Romaneasca, de la sfîrsitul secolului XVII si din primele decenii ale secolului XVIII. Dezvoltata cu precadere in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, se caractecterizeaza in arhitectura prin folosirea foisoarelor si a logiilor, printr-o bogata decoratie sculptata si pictata. Repertoriul ornamental este variat, realizand o originala sinteza intre elementele de inspiratie orientala si occidentala, integrate viziunii autohtone (manastirea Hurezi, palatele de la Mogosoaia, Potlogi). Ansamblurile de fresca prezinta tendinte realiste in tratarea portretelor (Parvu Mutu). Artele decorative cunosc o mare inflorire, caracterizandu-se prin bogatia ornamentatiei, care foloseste mai ales elementele florale (vrejuri, flori de acant) si zoomorfe.

Sursa: DEX, Dictionar enciclopedic

BRAU
  1. Ornament care inconjoara usile, ferestrele, fatadele etc. unei case. - Cuv. autohton.

  2. Element al plasticii arhitectonice, care delimiteaza registrele de pe fatadele edificiilor. Poate fi realizat din piatra, caramida sau alt material. Poate avea forma simpla sau profilata.

  3. Element in relief care imparte fatada in doua registre. Realizat din piatra – uneori decorata cu reliefuri – caramida sau stucatura, poate avea profile variate (in torsada, motiv numit si funie rasucita, respectiv tor subliniat, deasupra si dedesubt, de caveti – cavet = profil concav, cu traseul in sfert de cerc – sau de dinti de fierastrau) fiind uneori si pictat. Caracteristic mai ales arhitecturii din Tara Romaneasca si la sfarsitul secolului XVI din Moldova; in Transilvania apare la monumentele romanilor.

  4. Element decorativ inelar, in relief, care inconjoara o coloana; bratara.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

BUCIARDA
  1. Ciocan prevazut pe fetele de izbire cu dinti desi sau caneluri, folosit, pentru a imprima, prin lovire, puncte sau linii regulate pe fata pietrelor de constructie. – Din fr. boucharde.

  2. A prelucra cu buciarda piatra de constructie.

Sursa: DEX

Buiandrug

Grinda de mici dimensiuni ce sustine zidaria sau planseul deasupra unui gol de usa sau de fereastra situat intr-un perete de zidarie din piatra, din caramida sau din alte materiale cu caracteristici similare; 2. element de constructie facut din beton armat care are rolul de a tine caramizile de deasupra unui gol (de fereastra, de uşă etc

CALOTA
  1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. - Din fr. calotte.

  2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc.

  3. O bolta in forma de semisfera, constituie de obicei partea superioara a unei cupole sau turle, dar apare si separat in sistemul de boltire al narthexului, exonarthexului, mai rar al naosului si cu totul exceptional in cel al altarului – sprijinita pe arce piezise dispuse pe peretele semicircular al absidei.

  4. Bolta realizata din caramida (mai rar din piatra) reprezentata de portiunea superioara a unei sfere taiate de un plan orizontal, aproximativ la nivelul diametrului sau mai sus de acesta.

CANELURA
  1. Sant ingust care brazdeaza vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc. - Din fr. cannelure.

  2. Sant vertical de sectiune semicirculara (rar, usor unghiulara) care decoreaza de jur-imprejur fusurile coloanelor si pilastrilor.

  3. Adancitura ingustata, facuta pe corpul unor obiecte (coloane, vase etc.) in scopuri decorative.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

CANON
  1. Regula care facea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii intr-o anumita epoca; regula rigida, obligatorie. - Din sl. kanonu, fr. canon, germ. Kanon.

  2. Termen folosit cu intelesul de norma, regula, lege. Termenul canon cuprinde ansamblul regulilor impuse in reprezentarea artistica, avand ca sursa considerente de ordin politic, religios, filosofic sau artistic.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

Page:  « Prev 1 2 3 4 5... Next »
Glossary 2.7 uses technologies including PHP and SQL