Architeaching entrance



Main Menu

Architeaching Facebook Page

button

Software for the project

Architeaching LMS

Now on Architeaching...

We have 124 guests online

Traffic analysis

Today17
Yesterday51
Week17
Month1357
All114716

Disclaimer&visual identity 2013

Definitii si echivalente ale termenilor arhitecturali

There are 290 entries in this glossary.
Search for glossary terms (regular expression allowed)
Begins with Contains Exact term Sounds like Tick to search all glossaries
All A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V X Z
Page:  « Prev 1 2 3 4 5... Next »
Term Definition
ALTAR
  1. Parte a bisericii, despartita de naos prin catapeteasma, in care se oficiaza liturghia. - Din lat. altarium.

  2. Masa de cult pe care se oficiaza liturghia in biserica crestina.

  3. Ridicatura din piatra, pamant sau lemn pe care, in antichitate, se aduceau jertfe zeilor. Loc sacru destinat depunerii ofrandelor si oficierii sacrificiilor, existent in diverse credinte religioase.

  4. In cultul catolic, imaginea de cult care incununeaza masa altarului. Este alcatuit din predela (un suport care poate fi pictat), compozitia centrala (uneori adapostita de un scrin) si un coronament. Compozitia centrala poate fi realizata numai din sculpturi. In unele cazuri scrinul este inchis cu un fel de obloane numite voleuri, decorate cu sculpturi sau picturi. In cazul in care iconografia este compusa din mai multe scene autonome, denumirea este de altar poliptic.

    Ex: Transilvania - gotic tarziu: realizate de Toma din Cluj sau Johann Stoss din Sighisoara;

                        - renastere: realizate de Vincencius din Sibiu;
    
                        - stil baroc: biserica manastirii din Sighisoara (johann Vest si Jeremia Stavronius - sculptor), biserica Sf. Mihail din Cluj (J. Nachtigall).
    

Sursa: DEX, Dictionar de arta

ALTORELIEF
  1. Lucrare de sculptura al carei relief este puternic iesit in afara, fara a se desprinde insa de fondul pe care sta. - Din it. alto rilievo.

  2. Tip de relief puternic profilat fata de suprafata de fundal, cu tendinta de desprindere de acesta.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

ANCADRAMENT
  1. cadru de piatra sau de lemn delimitând golul unei usi sau al unei ferestre, în care se fixeaza sistemul de închidere sau de siguranta al acestora. Partea dinspre exterior este adesea decorata prin cioplire, putând contribui la definirea stilistica a edificiului.

  2. bordura îngusta de caramida, împrejmuire de vegetatie care margineste un spatiu plantat.

  3. ansamblu de constructii, plantatii s.a.m.d., care marginesc o piata.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

Angoba
  1. Invelis de argila opaca, de obicei colorat diferit de suport, care acopera vasul ceramic dupa modelajul la roata si dupa ce acesta s-a uscat, prin inmuiere intr-o suspensie de pulbere fina de argila dizolvata in apa, pentru a avea un aspect mai fin. - Din fr. engobe.

Sursa: DN, Dictionar de arta

ANTABLAMENT
  1. Portiune de zidarie asezata la partea superioara a unui zid sau deasupra unui sir de coloane, care sustine acoperisul. - Din fr. entablement.

  2. Parte componenta a structurii unui edificiu clasic sau de orientare clasicizanta, plasata pe capitelurile coloanelor sau pilastrilor, sub fronton. Antablamentul este alcatuit din trei parti: arhitrava, friza si cornisa.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

Antablamentul

element de arhitectură clasică, orizontal, portant, compus de jos în sus din arhitravă, friză şi cornişă; antablamentul este aşezat în partea superioară a unui zid sau deasupra unui şir de coloane şi susţine acoperişul unei construcţii.

ANTROPOMORF
  1. Obiect de arta sau reprezentare decorativa cu forma de fiinta omeneasca. – Din fr. anthropomorphe.

  2. Element decorativ sau figurativ, care are la baza imaginea figurii umane.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

apse

An important architecture element.

ARABESC
  1. Ornament specific decoratiei arabe, care consta din combinatii de linii si de motive geometrice sau din combinari de motive reprezentand plante stilizate, dispuse dupa un anumit ritm, simetric de o parte si de alta a unui ax. - Din fr. arabesque.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

ARC
  1. Element de constructie care descrie un traseu curb intre doua puncte de sprijin si care sustine un zid deasupra unei deschideri sau intareste intradosul unei bolti.

  2. Element de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etc.

  3. Element constructiv care are traseul realizat dintr-o curba sau din combinatii de curbe. Dupa forma traseului se definesc diferite tipuri de arcuri:

    • Arcul in plin cintru, sau semicircular
    • Arcul frant
    • Arcul in acolada
    • Arcul trilobat sau treflat
    • Arcul polilobat
    • Arcul turtit sat plat
    • Arcul suprainaltat
    • Arcul in potcoava
    • Arcul rampant
    • Arcul butant - arc de sprijin in exterior spre contrafortii catedralelor gotice
    • Arcul de descarcare
    • Arcul dublou - arc suplimentar, menit sa preia o parte din impingerile unei bolti in leagan etc.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

ARCADA
  1. Element arhitectural format din unul sau din mai multe arce si din elementele care le sustin (coloane, stalpi, ziduri).

  2. Motiv decorativ constand din inscrierea ritmica a unor arce de cerc.

  3. Unul sau o serie de arce si elementele de sprijin corespunzatoare (montanti, coloane, stalpi). Intra in compozitia ferestrelor, portalurilor, pridvoarelor, foisoarelor, porticurilor si podurilor, ca element de structura.

  4. Deschidere practicata intr-un zid, sub un arc, care se sprijina pe montanti de zidarie sau pe coloane.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

arco

curva que descreve uma abóbada e que se apoia por suas extremidades em dois pontos sólidos arch (english)

Arhitravă

element de constructie orizontal, caracteristic arhitecturii clasice, care constituie partea inferioara a antablamentului si care se sprijina pe capitelul coloanei sau pe zid.

ARIPA
  1. Parte a unei constructii care se prezinta ca o prelungire laterala. Fiecare dintre extremitatile unei constructii (in raport cu partea centrala). Volum lateral sau secundar al unul edificiu, uneori adaugat ulterior cladirii principale. - Din lat. alapa.

  2. Fiecare dintre cele doua ziduri de sprijin care pleaca de la portalul unui tunel si sustin taluzurile de la capete.

Sursa: DEX, Dictionar tehnic

ART NOUVEAU
  1. Stil in arhitecturi, arte decorative si sculpturs dezvoltat in Franta la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Termenul este folosit si ca denumire pentru intreaga arta de la granita dintre cele doua secole. Principalele centre de manifestare sunt in Paris si Nancy, in ultimul dezvoltandu-se o adevarata scoala, mai ales in sticla si ceramica, al carei reprezentant este E. Galle.

  2. Miscare artistica de la sfarsitul secolul XIX si inceputul secolului XX (primul deceniu) raspandita in toata Europa si ulterior, in cele doua Americi. Art nouveau mai este cunoscuta si sub denumirea de "Style Modern" . In Germania aceasta miscare artistica era numita "Jugendstil", in Austria - "Sezession", in Italia - "Stile Liberty" sau "Stile Floreale", in traditia romaneasca se utilizeaza sintagma "Arta 1900".

Sursa: DEX, Dictionar de arta

Page:  « Prev 1 2 3 4 5... Next »
Glossary 2.7 uses technologies including PHP and SQL