Architeaching - Comenius Multilateral Project 2011-2013

– 1. Partea superioară, ieşită în afară şi ornamentată, a zidului unei construcţii, având rolul de a sprijini acoperişul şi de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe faţa clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele denivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc.

Partea superioară, mai groasă (si ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei si arhitravă.

1. Placa subtire (patrata) care constituie partea superioara a capitelului unei coloane si face legatura cu arhitrava. - Din fr. abaque, lat. abacus.

2. Placa de piatra plasata deasupra capitelului unei coloane, de forma cel mai adesea patrata, mai rar octogonala.

1. Nisa semicirculara sau poligonala care inchidea nava centrala a unei bazilici romane. Incapere semicirculara destinata altarului in bisericile crestine.- Din fr. abside, lat. absida.

2. Spatiu cu traseu circular, poligonal, rectangular sau, mai rar, lobat, iesit in rezalit fata de zidul perimetral al unei biserici. Absida altarului este plasata in axul bisericii, de regula spre est, comunicand cu nava centrala sau cu naosul, fie direct, fie prin intermediul unui cor sau al transeptului. Exista abside laterale (in nordul si sudul absidei centrale) si abside taiate in peretii nordic si sudic al bisericilor.

3. Componenta a planului edificiilor de cult crestine, provenita din traditia antica. Absida principala, orientata spre est, adaposteste altarul si este rezervata clerului si celorlalti oficianti ai cultului. Absida laterale sunt dispuse la nord si la sud. Rar poate aparea in extremitatea vestica a edificiului o alta absida, numita contraabsida. In arhitectura de traditie bizantina sunt frecvente abside semicirculare la interior si poligonale la exterior. In arhitectura romanica absida este semicirculara atat la interior cat si la exterior. Arhitectura gotica timpurie de tip cistercian foloseste absida dreptunghiulara. In goticul matur si cel tarziu este generalizata absida poligonala la interior si exterior.

1. Mica absida laterala la unele bazilici romane; Mica absida langa altar la bisericile crestine. - Din fr. absidiole.

2. Mica absida care flancheaza si mareste spatiul acesteia, sau incheie spre rasarit navele laterale.

3. Absida mica in hemiciclu, care flancheaza absida principala.

1. Mod de viziune artistica dominata de conformitatea fata de principiile invatamantului academic bazat pe studiul artei clasice. Uneori se intrebuinteaza in sens peiorativ - atunci cand este contestata validitatea retetelor academice de creatie. - Din fr. academisme.

2. Atitudine estetica promovand imitatia neconditionata a creatiilor artei antice si a Renasterii. Trasatura caracteristica oricarei arte care cultiva un ideal de frumusete canonica, conventionala, manierista.

3. Curent in arta secolului XIX, constand in imitarea servila si fara originalitate a modelelor antice sau clasice. Peiorativ - lipsa de originalitate a unor opere artistice, viziuni estetice sau modalitati de expresie artistica.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

1. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice si compozite, care imita frunzele de acanta - Din fr. acanthe, lat. acanthus.

2. Motiv ornamental reprezentand frunza de forma neregulata a plantei de acant. Este utilizat in decoratia sculpturala a capitelurilor de ordin corintic si compozit.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

1. Motiv ornamental rezultat din racordarea fata de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formand un unghi. Folosita frecvent atat in arhitectura gotica tarzie, cat si in cea orientala, la incheierea partii superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, usi, portale etc.).

Sursa: DEX, Dictionar enciclopedic

1. Tehnica picturala in care sunt intrebuintate culori diluate cu apa. - Din fr. aquarelle.

2. Vopsea in stare solida - pastile - sau vascoasa - pasta in tuburi - intrebuintata in acuarela (1), transparenta, care se inmoaie in apa si fara putere de acoperire.

3. Pictura executata in acuarela (1).

Sursa: DEX, Dictionar de arta

1. Despre o coloana, un pilastru - langa un perete. Despre o constructie - lipita de un edificiu. - Din fr. adosse.

2. Termen ce marcheaza situatia in care doua elemente constructive sunt amplasate spate in spate sau atunci cand un element constructiv (o coloana, un pilastru) sunt ridicate in fata altui element mai important, pe care se sprijina.

Sursa: DEX, Dictionar tehnic

1. Gen de arta grafica, cu functie mobilizatoare, de informare, de reclama, de instructaj etc., folosindu-se un text ( de obicei foarte scurt ) cu imagini ( in majoritatea cazurilor ). Se realizeaza in diferite tehnici si materiale ( temperatua, fotografie, colaj, etc. ) si in diferite viziuni : demostrativa ( reprezentarea fotografica a obiectului ),evocatoare ( forme sugestive ), expresiva ( imagini de soc vizual ). - Din fr. affiche.

2. Gen al graficii folosit pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

piaţă publică a oraşelor greceşti antice. Aici, în faţa poporului adunat, regele (la spartani) se prezenta, purtând sceptrul şi făcea cunoscute hotărârile pe care le luase împreună cu nobilii. Piaţa era împodobită cu portice, cu clădiri civile ori religioase.

1. Ornament format din gauri practicate intr-o placa de metal, de piatra sau de lemn, permitand patrunderea luminii. - Din fr. ajour.

Sursa: DEX

1. Procedeu artistic constand in exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. - Din fr. allegorie, lat. allegoria.

2. Procedeu de creatie care, in artele plastice, foloseste substituirea unui concept, a unei idei generalizatoare sau abstracte cu o imagine concret-senzoriala ce semnifica sau evoca realitati similare din alte domenii decat cele afisate.

3. Opera artistica in care se foloseste acest procedeu.

Sursa: DEX, Dictionar de arta

1. Spatiu jalonat la intervale egale de elemente de acelasi tip (arbori, statui, fantani, cladiri, coloane etc.).

2. Rezultatul unei operatiuni de sistematizare urbana, constand in aducerea la o linie comuna a spatiilor verzi sau a amenajarilor ce le deservesc.

3. Linie dreapta, determinata pe un teren prin pozitia mai multor puncte sau obiecte; pozitia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte.

4. Aliniament de teren = linie de teren marcata prin jaloane, tarusi etc.

5. Termen utilizat in reglementari urbanistice, reprezinta linia pana la care pot fi dispuse cladirile spre interiorul terenului.

Sursa: DEX, Dictionar de arta